Treceți la conținutul principal
Cand am plecat am avut multe emotii in ceea ce priveste prieteniile. Si desi uneori mi s-a zis : "Miruna, simt cum prietenia noastra ne aluneca prin degete" mi-am dat seama ca nu este chiar asa. Situatia a ramas aceeasi: cu prietenii cu care ma vedeam des in Bucuresti vorbesc si acum destul de des la telefon, pe mail sau alte retele, iar cu cei cu care ma vedeam rar, in special cand organizam ceva de sarbatori, dar la care tin enorm si pe care mi-am dorit sa ii vad mai mult si cand stateam in Romania, vorbesc ... rar.  
Ce am descoperit de cand locuiesc departe de prietenii mei sunt scrisorile si felicitari :)) In aceasta perioada am scris atat de multe incat mi-ar placea sa fiu "scriitor de scrisori" de meserie :) sau om care ureaza lucruri...sau... orice altceva din zona asta. 
Revenind la prieteni, trebuie sa recunosc ca ma mai loveste si pe mine uneori dorul!!! Mi-ar fi placut foarte mult sa ajung la petrecerea unui prieten drag de curand si la ziua lui Vlad si mi-ar placea sa beau cafele in weekend cu Alina si sa o revad pe Alice si sa rad cu Raluca sau sa ies sa dansez cu toata gasca cu care ies de obicei... Mai ales acum cand vine primavara si apoi vara si imi amintesc cu drag de vara lui 2012_ terasa hotelului Residence, Baraka si petrecerile organizate in aer liber, palatul Ghika, joile relaxante de la Biblioteca... 
DAR ca sa tai din nostalgie astazi, o buna prietena mi-a facut omare, mare bucurie. Bratara mea cu steluta calauzitoare a capatat o pereche, o bratara adusa din Istrael, cu copacul vietii :) Si o bucurie si mai mare, a fost sa o revad pe cea mai frumoasa modelina din Tara Romaneasca, prietena noastra Geanina Pistol pe coperta revistei Elle Ro.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...