Treceți la conținutul principal
Printre multe filme cu subiect vesel de Craciun - marturisesc ca aceste filme scot de fiecare data de la mine adevarate hohote de ras :)) am vazut si un film care poate nu este cel mai potrivit pentru o astfel de zi: Restless (2011). 
Nu voi face o cronica si nu o sa stric surpriza insa m-a impresionat modul in care cele doua personaje erau atat de legate de moarte si totusi atat de relaxate in ceea ce o priveste. Uneori o sfidau chiar. Ii amuza... 

Chiar am avut de curand o discutie cu o persoana draga despre moarte si imi spunea ca daca oamenii ar afla ca astazi e ultima lor zi (apropo de toata telenovela cu sfarsitul lumii) ar urla pe strazi, ar fi un haos. Eu nu am fost de acord si am zis ca nu cred asta. Dimpotriva. Cred ca ar trai intens ziua respectiva, constienti fiind ca e ultima. Argumentul adus pe draga mea a fost: "Si-ar da seama ca nu au timp sa faca tot ce nu au facut" 

Pai sa nu ajungem acolo, am zis eu! Iar o sa citez din Steve Jobs dar nu ma pot abtine: “When I was 17, I read a quote that went something like: 'If you live each day as if it was your last, someday you'll most certainly be right.' It made an impression on me, and since then, for the past 33 years, I have looked in the mirror every morning and asked myself: "If today were the last day of my life, would I want to do what I am about to do today?""

Sunt de acord si am inceput sa fac si eu acest exercitiu dimineata : ) Imi place sa promovez ideile care s-au dovedit utile si pe care chiar le-am aplicat si au avut efecte pozitive. Insa am grija sa fac acest lucru cu persoanele deschise din jurul meu; Am subliniat: deschise...  Spun asta pentru ca as vrea de multe ori sa fac lucruri in locul persoanelor dragi, sa le infrumusetez viata, ziua, sa le sustin sa schimbe toate acele lucruri de care se pling sau care inca nu le ies cum isi doresc... Din pacate, sau din fericire, nu este posibil. Am citit de curand intr-o carte ca este foarte bine ca nu putem schimba viata altora: Imaginati-va cum ar fi sa traiti o viata gandita de alta persoana. Chiar daca persoana respectiva a avut cele mai buneeeee intentii. Si astfel ajungem la "binele tau poate nu este si binele meu...". Sincer, daca noi suntem fericiti cu siguranta ii vom face si pe cei din jurul nostru fericiti prin simplu fapt ca emanam bucurie si fericire si ca avem zambetul pe buze :D

 

 

 

 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe