Treceți la conținutul principal
Printre multe filme cu subiect vesel de Craciun - marturisesc ca aceste filme scot de fiecare data de la mine adevarate hohote de ras :)) am vazut si un film care poate nu este cel mai potrivit pentru o astfel de zi: Restless (2011). 
Nu voi face o cronica si nu o sa stric surpriza insa m-a impresionat modul in care cele doua personaje erau atat de legate de moarte si totusi atat de relaxate in ceea ce o priveste. Uneori o sfidau chiar. Ii amuza... 

Chiar am avut de curand o discutie cu o persoana draga despre moarte si imi spunea ca daca oamenii ar afla ca astazi e ultima lor zi (apropo de toata telenovela cu sfarsitul lumii) ar urla pe strazi, ar fi un haos. Eu nu am fost de acord si am zis ca nu cred asta. Dimpotriva. Cred ca ar trai intens ziua respectiva, constienti fiind ca e ultima. Argumentul adus pe draga mea a fost: "Si-ar da seama ca nu au timp sa faca tot ce nu au facut" 

Pai sa nu ajungem acolo, am zis eu! Iar o sa citez din Steve Jobs dar nu ma pot abtine: “When I was 17, I read a quote that went something like: 'If you live each day as if it was your last, someday you'll most certainly be right.' It made an impression on me, and since then, for the past 33 years, I have looked in the mirror every morning and asked myself: "If today were the last day of my life, would I want to do what I am about to do today?""

Sunt de acord si am inceput sa fac si eu acest exercitiu dimineata : ) Imi place sa promovez ideile care s-au dovedit utile si pe care chiar le-am aplicat si au avut efecte pozitive. Insa am grija sa fac acest lucru cu persoanele deschise din jurul meu; Am subliniat: deschise...  Spun asta pentru ca as vrea de multe ori sa fac lucruri in locul persoanelor dragi, sa le infrumusetez viata, ziua, sa le sustin sa schimbe toate acele lucruri de care se pling sau care inca nu le ies cum isi doresc... Din pacate, sau din fericire, nu este posibil. Am citit de curand intr-o carte ca este foarte bine ca nu putem schimba viata altora: Imaginati-va cum ar fi sa traiti o viata gandita de alta persoana. Chiar daca persoana respectiva a avut cele mai buneeeee intentii. Si astfel ajungem la "binele tau poate nu este si binele meu...". Sincer, daca noi suntem fericiti cu siguranta ii vom face si pe cei din jurul nostru fericiti prin simplu fapt ca emanam bucurie si fericire si ca avem zambetul pe buze :D

 

 

 

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum