Treceți la conținutul principal
Una dintre revelatiile mele despre comunicare a avut loc in aceasta vara. Eram cu o buna prietena intr-o poiana foarte draguta din Herastrau. Prietena mea incepuse fix in ziua respectiva un experiment – NU VORBEA. Avea un carnetel (in caz de urgenta scria) insa incerca pe cat posibil sa se faca inteleasa prin gesturi, mimica, limbajul trupului. La prima vedere parea un joc copilaresc, mai ales cand o sunai pe mobil si iti raspundea o colega de la job. Insa nu era un joc. Era un exercitiu de intarire a vointei, rabdarii si capacitatii de ascultare.
Am stat cu ea vreme de 2 ore in poiana si… am vorbit : ))  I-am povestit ce mi se intampla in perioada respectiva, am simtit-o implicata, am inteles ce i se intampla si ei… Eu ii rosteam gandurile! Conversatia a fost marcata doar de vocea mea. A fost prima data cand am simtit ca avem o conversatie atipica. Si totusi am simtit interactiune, comunicare, reciprocitate. Am fost fascinata!  
Si cand ma gandesc cate e-mail-uri am scris pana acum si de cate ori parca pur si simplu nu ne intelegem intre noi!!!! De cate ori nu v-ati regasit in situatia de a spune ceva si de a primi un raspuns la cu totul altceva?!! Oameni care nu asculta, oameni care citesc printre randuri, in diagonala… De cate ori nu am ajuns sa avem conflicte din cauza comunicarii deficitare? De cate ori nu ne-am suparat partenerul prin ceea ce am zis? De cate ori nu am strigat ca ajungem AICI din lipsa de comunicare?! Si totusi… pare usor! Pare o joaca toata treaba asta cu comunicarea.

Acum traiesc o altfel de experienta legata de comunicare. Ati auzit de Romano-Germano-Englezo ceva?! : ) Traducere: M-am lovit cu capul de bariera de limba. Vreau sa ma fac inteleasa, dau din maini, rostesc, inteleg, uneori nu inteleg o boaba… Vreau sa invat, imi place sentimentul pe care il am cand rasfoiesc dictionarul si imi notz cuvinte noi, cand am revelatii si gasesc asemanari intre limbi, cand un cuvant e foooarte frumos gandit si suna altfel decat in limba mea materna. Alteori pur si simplu nu inteleg de ce am fost creati sa fim impreuna si nu vorbim toti aceeasi limba!

Si pentru ca vorbim despre comunicare, in aceasta perioada citesc o carte scrisa de Jacques Salome – acest om drag mie, descoperit destul de tarziu, om care a studiat si studiaza in continuare tot ce tine de comunicare, interactiune si relatii. Nici nu conteaza cum se numeste cartea, va recomand sa cititi tot ce va pica in mana din bibliografia sa si nu veti regreta!


  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum