Treceți la conținutul principal
Cred ca fiecare are ritmul sau si momentul sau de inflorire profesionala si personala. De asemenea, cred ca pentru fiecare exista un moment potrivit pentru o schimbare majora. Cred ca aveti cu totii in jur cunoscuti, proieteni sau rude care amana o anumita miscare, decizie sau schimbare (ma refer in mod special la schimbari care le pot imbunatati viata – sau cel putin asa pare din unghiul din care privim noi). Chiar si asa, chiar daca primesc acest mesaj din mai multe surse ei nu fac nimic in acest sens. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple: nu simt ca este momentul sa faca acel lucru.

De 23 de ani am primit si eu un mesaj in mod constant de la apropiatii mei. Am avut nevoie de un timp de gandire destul de generos (23 de ani) ca sa ma hotarasc si sa iau o decizie majora. Fiecare cu ritmul sau : ) Decizia pe care am luat-o este de a ma muta in alta tara.

Am simtit nevoia sa scriu cateva impresii dobandite in ultima luna. Intrucat vorbesc din experienta ma refer strict la mutarea intr-o alta tara.

  1. Nu lua decizia de a te muta daca simti ca renunti la ceva drag, ca faci un sacrificiu sau ca pierzi ceva. Calculeaza, fa un inventar, vezi avantajele si dezavantajele si daca si dupa aceste operatiuni tot simti ca iti da cu virgula...
  2. Asa cum frumos spunea o apropiata, o astfel de schimbare iti da sansa sa o iei de la capat: Ai o tabla alba si ai sansa sa iti redesenezi viata. Iti poti alege o noua meserie, o noua locuinta, poti invata o noua limba, poti lega noi relatii si legaturi, poti lua contact cu noi obiceiuri, mancaruri si reguli;
  3. Da, vine cu riscuri la pachet! Si cred ca aici putem discuta mult si depinde de fiecare situatie in parte;
  4. Trebuie sa incerci ca sa vezi daca iti place sau nu;
  5. Avantajele pe care ni le ofera tehnologia in procesul de adaptare sunt incredibile! (puteti avea colaborari in tara de origine, puteti comunica cu rudele si prietenii etc)
  6. Este foarte posibil sa ai momente in care vei spune: NU! M-AM RAZGANDIT! ESTE O NEBUNIE!
  7. Birocratia si partea administrativa din spatele plecarii reprezinta de asemenea o sursa de stres, insa nu este imposibil de depasit. Asa cum mi-a spus cineva de curand, care are mai multe mutari la activ, in timp preferi un stil minimalist – strangi cat mai putine lucruri, haine, obiecte decorative etc
  8. Mai mult focus pe partea practica si mai putin pe valoarea sentimentala a lucrurilor. Cateva dintre barierele pe care mi le-am ridicat in anii trecuti au fost legate de casa mea extraordinar de comoda si frumoasa, tara mea – aici m-am nascut, aici vorbesc pe limba mea, masina mea primita cadou de la tata care are o valoare sentimentala extraordinara - chiar daca are peste 150.000 de km si stiu sigur ca in urmatorii 2 ani sigur o sa am nevoie de una mai noua, Ateneul, Calea Victoriei, parcul Herastrau, cluburile, toate locurile minunate din acest oras, prietenii!!!!  Am gasit acum, la momentul potrivit, solutii pentru toate acestea: casa ramane in grija unei persoane care ii va acorda aceeasi cantitate de iubire, masina o sa isi gaseasca un nou proprietar care o sa o iubeasca la fel de mult sau va ramane masina cu care o sa ma plimb cand vin in vizita in Bucuresti, sunt sigura ca o sa descopar noi locuri in care o sa ma simt bine si inspirata, Acasa este acolo unde ma simt bine si unde simt eu ca este casa mea – cum frumos mi-a spus un prieten drag! Prietenii – abia ii astept in vizita sau ii voi revedea pe Skype sau ne vom scrie scrisori si cu siguranta cel putin o data pe an o sa vin in Bucuresti sa ii vizitez : ) si cu siguranta imi voi face in timp si prieteni noi. 
  9. Atentie la resursele timp si bani! O sa fiti surprinsi cate lucruri sunt de rezolvat pana plecati si cum ajungeti sa va planificati fiecare zi si cum toti vor sa va vada si sa isi ia ramas-bun sau sa va ureze ganduri bune si nu stiti unde si cum sa va impartiti. De asemenea, sa aveti in minte cheltuieli cu acte, transport, rezilieri contracte etc.
  10. Exista si situatii cand in spatele deciziei stau de fapt alte motive, mai vechi, mai ascunse (situatii nerezolvate, traume, relatii complicate de familie etc). Aflati adevaratul motiv si inchideti rana. Personal consider ca merita efortul. Va pot recomanda o carte utila care mi-a fost recomandata la momentul potrivit: Lise Bourbeau, Cele 5 rani care ne  impiedica sa fim noi insine.
  11. Si daca veti avea si persoana iubita alaturi, cu siguranta totul o sa para muult mai usor : )

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum