Treceți la conținutul principal
Incepand cu anul 2008 am inceput sa studiez si sa aprofundez, traind efectiv printre HR-i acest domeniu. Daca la inceput imi erau straine toate conceptele si principiile si imi era destul de greu sa diger toata cantitatea de informatie, in 2011 mi-am ales sa mananc o felie din tot managementul resurselor umane: recrutareaSincer (oricat de naiva par acum) chiar cred ca succesul unei companii depinde intr-o foarte mare masura de angajatii recrutati. Ei fac lucrurile pana la urma (ghidati de proceduri, strategie si aflati intr-un cadrul clar, dar pana la urma ei le fac si sa nu uitam ca fiecare este unic in felul sau). Tot ei transpira si cultura organizationala. Tot ei sunt si cel mai bun sa NU PR al companiei (sa nu uitam ca majoritatea ne culegem informatii despre o anumita companie de la cunoscuti, prieteni sau..de pe internet).  

Revenind, pe parcursul unui an am invatat o multime de lucruri de la colegii mei consultanti si am avut sansa sa ma regasesc in situatii variate(chiar daca experienta mea in ceea ce priveste recrutarea este foarte cruda inca). 
Ei bine, in primul rand, am fost surprinsa sa vad cat de mult conteaza modul in care le comunici candidatilor informatiile referitoare la client si pozitia pentru care recrutezi. De fapt, totul incepe cu a ne cunoaste pe noi inainte de toate, in calitate de furnizor si intermediar (in ochii candidatilor de multe ori suntem un lipici intre companie si ei). Aici intervine rolul de a ne face remarcati si vizibili (PR! si Slava Cerului ca am tot aparut in presa si la evenimente si ne-am exprimat ideile referitoare la piata si HR in general). Apoi avem compania-client care poate este un nume mare si sonor, poate nu(asta nu inseamna ca nu este o companie cu proiecte interesante si un loc frumos in care sa te desfasori). Apoi, pozitia in sine pentru care recrutam. Pe scurt, din punctul meu de vedere, este o imbinare armonioasa intre comunicare, branding si vanzare : ) 

Cu cat aleg comunicarea cu atat imi dau seama ca este prezenta in tot si toate si nu stiu in ce masura mai suntem constienti de acest lucru. Poate este atat de evident incat nu o mai sesizam. Eu incerc sa imi dezvolt un organ care sa ma ajute sa nu trec pe langa ea fara sa o observ. 
De fiecare data cand mi se spune ca nu avem nevoie de vizibilitate ma gandesc la Coca Cola. Este unul (poate cel mai) cunoscut brand din lume si totusi in fiecare zi vedem reclame si mesaje despre acest brand. Am avut o colega la un moment dat care coordona activitatea de vanzari si de multe ori in timpul unei intalniri ii explica respectivului ca are nevoie de reclama, ca este important sa apara in media. Dupa cateva zeci de minute, ajunsa in culmea disperarii ajungea inclusiv la faptul ca pana si Coca Cola dupa atatia ani si luand in calcul faptul ca toata lumea cunoaste aceasta bautura continua sa investeasca in promovare... Sarbatorile vin! Sarbatorile vin... inclusiv melodia din reclamele lor am retinut-o. Si atunci va intreb: Ne apucam si noi de o campanie? :))








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...