Treceți la conținutul principal
Incepand cu anul 2008 am inceput sa studiez si sa aprofundez, traind efectiv printre HR-i acest domeniu. Daca la inceput imi erau straine toate conceptele si principiile si imi era destul de greu sa diger toata cantitatea de informatie, in 2011 mi-am ales sa mananc o felie din tot managementul resurselor umane: recrutareaSincer (oricat de naiva par acum) chiar cred ca succesul unei companii depinde intr-o foarte mare masura de angajatii recrutati. Ei fac lucrurile pana la urma (ghidati de proceduri, strategie si aflati intr-un cadrul clar, dar pana la urma ei le fac si sa nu uitam ca fiecare este unic in felul sau). Tot ei transpira si cultura organizationala. Tot ei sunt si cel mai bun sa NU PR al companiei (sa nu uitam ca majoritatea ne culegem informatii despre o anumita companie de la cunoscuti, prieteni sau..de pe internet).  

Revenind, pe parcursul unui an am invatat o multime de lucruri de la colegii mei consultanti si am avut sansa sa ma regasesc in situatii variate(chiar daca experienta mea in ceea ce priveste recrutarea este foarte cruda inca). 
Ei bine, in primul rand, am fost surprinsa sa vad cat de mult conteaza modul in care le comunici candidatilor informatiile referitoare la client si pozitia pentru care recrutezi. De fapt, totul incepe cu a ne cunoaste pe noi inainte de toate, in calitate de furnizor si intermediar (in ochii candidatilor de multe ori suntem un lipici intre companie si ei). Aici intervine rolul de a ne face remarcati si vizibili (PR! si Slava Cerului ca am tot aparut in presa si la evenimente si ne-am exprimat ideile referitoare la piata si HR in general). Apoi avem compania-client care poate este un nume mare si sonor, poate nu(asta nu inseamna ca nu este o companie cu proiecte interesante si un loc frumos in care sa te desfasori). Apoi, pozitia in sine pentru care recrutam. Pe scurt, din punctul meu de vedere, este o imbinare armonioasa intre comunicare, branding si vanzare : ) 

Cu cat aleg comunicarea cu atat imi dau seama ca este prezenta in tot si toate si nu stiu in ce masura mai suntem constienti de acest lucru. Poate este atat de evident incat nu o mai sesizam. Eu incerc sa imi dezvolt un organ care sa ma ajute sa nu trec pe langa ea fara sa o observ. 
De fiecare data cand mi se spune ca nu avem nevoie de vizibilitate ma gandesc la Coca Cola. Este unul (poate cel mai) cunoscut brand din lume si totusi in fiecare zi vedem reclame si mesaje despre acest brand. Am avut o colega la un moment dat care coordona activitatea de vanzari si de multe ori in timpul unei intalniri ii explica respectivului ca are nevoie de reclama, ca este important sa apara in media. Dupa cateva zeci de minute, ajunsa in culmea disperarii ajungea inclusiv la faptul ca pana si Coca Cola dupa atatia ani si luand in calcul faptul ca toata lumea cunoaste aceasta bautura continua sa investeasca in promovare... Sarbatorile vin! Sarbatorile vin... inclusiv melodia din reclamele lor am retinut-o. Si atunci va intreb: Ne apucam si noi de o campanie? :))








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum