Treceți la conținutul principal
Astazi mi-am amintit de un text drag, scris intr-un sfarsit de saptamana, dupa o meditatie asupra vietii, la modul general : ) a iesit asta:

Am auzit de multe ori oameni spunand ca pur si simplu nu reusesc sa atinga anumite rezultate si ca lucrurile "nu se leaga".
Exista doua posibile scearii. Ori proiectele nu se implinesc din cauza anumitor factori externi (factori legati de mediul economic, companie, moment/perioada, colaboratori/parteneri/colegi), iar cu un plan realist si efort sustinut la un moment dat vor aparea si rezultatele. Ori nu ati descoperit PROIECTUL. Cu alte cuvinte nu stiti exact care este profesia care vi se potriveste cel mai bine si pe care ati putea sa o practicati in fiecare zi cu placere si pasiune si prin intermediul careia sa atingeti rezultatele dorite.

Va propun cateva teme asupra carora puteti sa meditati.

Incercati sa faceti abstractie de tot ce ati reusit sa obtineti pana in prezent si imaginati-va un moment zero – Ati urma aceeasi cale sau va imaginati facand cu totul alceva? Gandurile care va vin cand va puneti aceasta intrebare sunt indicii despre stadiul vostru de implinire si dorintele “ascunse” : )

Cred ca avem cu totii in jur prieteni care ne povestesc intr-un cadru informal ca le-ar placea sa deschida o patiserie pe care sa o decoreze intr-un anumit stil sau sa plece intr-o tara exotica si sa lucreze intr-un hotel… Nu sunt simple ganduri. Sunt informatii pe care le avem stocate, care spun lucruri despre noi si despre pasiunile noastre, dar pe care le ignoram si le lasam intr-un plan indeparatat sau ascuns tocmai pentru ca apar bariere (bani, varsta, statut etc)

Revenind in prezent, vizualizati-va viata, atat pe plan personal cat si profesional ca si cum nu ar fi a voastra. Fiti o persoana obiectiva, sincera si directa si oferiti un feedback. Vedeti mai multe parti pozitive decat negative? Predomina aspectele care va aduc bucurie, avantajele sau dimpotriva? 

Care este cel mai nebunesc, greu de atins vis? Imaginati-va acest vis ca pe un proiect, iar voi sunteti managerul de proiect. Visul poate fi impartit pe etape + alocati resursele + stabiliti ddl-nurile … Mai pare chiar atat de greu de atins?

: ) Visati!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...