Treceți la conținutul principal
Astazi mi-am amintit de un text drag, scris intr-un sfarsit de saptamana, dupa o meditatie asupra vietii, la modul general : ) a iesit asta:

Am auzit de multe ori oameni spunand ca pur si simplu nu reusesc sa atinga anumite rezultate si ca lucrurile "nu se leaga".
Exista doua posibile scearii. Ori proiectele nu se implinesc din cauza anumitor factori externi (factori legati de mediul economic, companie, moment/perioada, colaboratori/parteneri/colegi), iar cu un plan realist si efort sustinut la un moment dat vor aparea si rezultatele. Ori nu ati descoperit PROIECTUL. Cu alte cuvinte nu stiti exact care este profesia care vi se potriveste cel mai bine si pe care ati putea sa o practicati in fiecare zi cu placere si pasiune si prin intermediul careia sa atingeti rezultatele dorite.

Va propun cateva teme asupra carora puteti sa meditati.

Incercati sa faceti abstractie de tot ce ati reusit sa obtineti pana in prezent si imaginati-va un moment zero – Ati urma aceeasi cale sau va imaginati facand cu totul alceva? Gandurile care va vin cand va puneti aceasta intrebare sunt indicii despre stadiul vostru de implinire si dorintele “ascunse” : )

Cred ca avem cu totii in jur prieteni care ne povestesc intr-un cadru informal ca le-ar placea sa deschida o patiserie pe care sa o decoreze intr-un anumit stil sau sa plece intr-o tara exotica si sa lucreze intr-un hotel… Nu sunt simple ganduri. Sunt informatii pe care le avem stocate, care spun lucruri despre noi si despre pasiunile noastre, dar pe care le ignoram si le lasam intr-un plan indeparatat sau ascuns tocmai pentru ca apar bariere (bani, varsta, statut etc)

Revenind in prezent, vizualizati-va viata, atat pe plan personal cat si profesional ca si cum nu ar fi a voastra. Fiti o persoana obiectiva, sincera si directa si oferiti un feedback. Vedeti mai multe parti pozitive decat negative? Predomina aspectele care va aduc bucurie, avantajele sau dimpotriva? 

Care este cel mai nebunesc, greu de atins vis? Imaginati-va acest vis ca pe un proiect, iar voi sunteti managerul de proiect. Visul poate fi impartit pe etape + alocati resursele + stabiliti ddl-nurile … Mai pare chiar atat de greu de atins?

: ) Visati!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum