Treceți la conținutul principal
A ramas inca un mister modul in care atribuim greutate si importanta lucrurilor. Mi-a spus cineva la un moment dat ca un copil te ajuta sa faci o selectie mult mai rapida. "Acte? Bani? Manageri nervosi?... Nimic din toate acestea nu mai conteaza cand trebuie sa mergi la medic cu copilul sau are serbare la gradinita..."
Am pornit aceasta postare inspirata de zilele frumoase in care oferi si ti se ofera, in care te incarci din bucuria altora, in care te bucuri de tot ce ti se intampla in ziua respectiva, dar si de zilele in care ti se rupe filmul dupa un proiect dificil la job sau o discutie artagoasa cu cineva... sau un drum la Casa de Asigurari de Sanatate. Asadar CUM atribuim greutate si importanta lucrurilor??!

Pe parcursul timpului cu siguranta fiecare isi construieste o rigla, un instrument cu care masoara aceste evenimente si decide daca investeste in ele energie sau nu, isi pierde mintile cu functionarii publici sau nu, plange dupa fiecare zi de lucru sau nu, se bucura de cei dragi si de rasarit sau nu...
 Sar de la una la alta, insa mi-a venit in minte un prieten drag care spune constant ca "se pune la loc". Imi si imaginez cum ajungem aici intregi, completi si pe parcursul timpului ne pierdem una, alta pe drum, prin relatii, tari straine, diverse experiente, mai si punem tot felul de spoieli pe noi, invatam reguli si proceduri, ne formam obiceiuri, prejudecati, pareri si principii si vine un moment in care sochezi lumea cu decizile tale. Este de fapt un simplu moment de luciditate, ca sa nu ii spun sinceritate cu tine insuti : )
 

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astazi am luat contact cu un afis de campanie electorala. Culoarea de fundal: ciclam, font-urile: indraznete, poza: o doamna cu o freza naturala si care sfideaza fixativul, cadru strans si o bluza casual, sloganul: Mai mult pentru tine!  Mi-a atras atentia deoarece imi era proaspata imaginea afiselor din Bucuresti. Acelasi albastru-gri, costume negre si apretate, zambete fortate si mesaje care suna la fel de ani de zile.  Nu stiu nimic despre Frau Xulescu de pe afis insa stiu sigur ca desi stau de doar doua zile in acest oras mi-a atras atentia din prima. Si nu este vorba despre amplasamentul afisului, pentru ca langa se afla promovata si cea mai noua crema de corp si cea mai buna paine de la Billa, ci despre comunicare!!!! despre modul in care vorbesc culorile, cuvintele si imaginea.  

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Astazi am dat peste un sfat foarte simpatic si util pe hbr.org. Keep Your Network Active Creating a broad and productive network is an accomplishment. But the work doesn’t stop there. To sustain the connections you’ve made, you need to nurture those relationships. Here are three ways to keep in regular contact: Share information. If you know someone is interested in a certain subject, find a good article or podcast that applies and forward it to her. Be a bridge. Act as a link between two members of your network who share an interest but wouldn’t normally connect with each other. Make a human connection. Send e-mails saying, “Thanks,” “Congratulations,” “I’m sorry for you,” or whatever is appropriate and genuine. Small, human touches are important.