A ramas inca un mister modul in care atribuim greutate si importanta lucrurilor. Mi-a spus cineva la un moment dat ca un copil te ajuta sa faci o selectie mult mai rapida. "Acte? Bani? Manageri nervosi?... Nimic din toate acestea nu mai conteaza cand trebuie sa mergi la medic cu copilul sau are serbare la gradinita..."
Am pornit aceasta postare inspirata de zilele frumoase in care oferi si ti se ofera, in care te incarci din bucuria altora, in care te bucuri de tot ce ti se intampla in ziua respectiva, dar si de zilele in care ti se rupe filmul dupa un proiect dificil la job sau o discutie artagoasa cu cineva... sau un drum la Casa de Asigurari de Sanatate. Asadar CUM atribuim greutate si importanta lucrurilor??!
Pe parcursul timpului cu siguranta fiecare isi construieste o rigla, un instrument cu care masoara aceste evenimente si decide daca investeste in ele energie sau nu, isi pierde mintile cu functionarii publici sau nu, plange dupa fiecare zi de lucru sau nu, se bucura de cei dragi si de rasarit sau nu...
Sar de la una la alta, insa mi-a venit in minte un prieten drag care spune constant ca "se pune la loc". Imi si imaginez cum ajungem aici intregi, completi si pe parcursul timpului ne pierdem una, alta pe drum, prin relatii, tari straine, diverse experiente, mai si punem tot felul de spoieli pe noi, invatam reguli si proceduri, ne formam obiceiuri, prejudecati, pareri si principii si vine un moment in care sochezi lumea cu decizile tale. Este de fapt un simplu moment de luciditate, ca sa nu ii spun sinceritate cu tine insuti : )
Am pornit aceasta postare inspirata de zilele frumoase in care oferi si ti se ofera, in care te incarci din bucuria altora, in care te bucuri de tot ce ti se intampla in ziua respectiva, dar si de zilele in care ti se rupe filmul dupa un proiect dificil la job sau o discutie artagoasa cu cineva... sau un drum la Casa de Asigurari de Sanatate. Asadar CUM atribuim greutate si importanta lucrurilor??!
Pe parcursul timpului cu siguranta fiecare isi construieste o rigla, un instrument cu care masoara aceste evenimente si decide daca investeste in ele energie sau nu, isi pierde mintile cu functionarii publici sau nu, plange dupa fiecare zi de lucru sau nu, se bucura de cei dragi si de rasarit sau nu...
Sar de la una la alta, insa mi-a venit in minte un prieten drag care spune constant ca "se pune la loc". Imi si imaginez cum ajungem aici intregi, completi si pe parcursul timpului ne pierdem una, alta pe drum, prin relatii, tari straine, diverse experiente, mai si punem tot felul de spoieli pe noi, invatam reguli si proceduri, ne formam obiceiuri, prejudecati, pareri si principii si vine un moment in care sochezi lumea cu decizile tale. Este de fapt un simplu moment de luciditate, ca sa nu ii spun sinceritate cu tine insuti : )
Comentarii