Era vara si lumina puternica transforma Casa Presei intr-un munte de marmura stralucitoare la care imi era greu sa ma uit. Mergeam pe celebra alee cu banci din parcare si aveam niste emotii teribile. Urma sa patrund intr-un loc in care isi desfasurau activitatea Marius Tuca, Cristian Tudor Popescu si... toti cei despre care ni se povestea la facultate si pe care ii vedeam la televizor si pe care ii citeam incercand cu disperare sa le furam din tehnica, sa le intelegem stilul si opiniile. Aveam 19 ani si credeam in jurnalism.
Dupa o experienta de peste sase ani in presa scrisa, perioada in care am scris despre arta, cultura si mass media pentru un cotidian, people management si in general cam despre tot ce face sa se invarta rotitele mecanismului numit multinationala, ultimii trei ani fiind dedicati managementului resurselor umane, intr-o zi am luat decizia de a parasi presa romaneasca.
Multi colaboratori si prieteni nu au inteles decizia mea. Proaspat numita Jurnalistul de HR al anului, coordonam o revista dedicata HR Managerilor, organizam evenimente pentru comunitatea de HR si totusi... Am simtit nevoia sa ma aflu in zona mai concreta, mai masurabila. Dupa ani de zile in care am avut senzatia ca ma citesc colegii de redactie, mama, cativa prieteni si poate 1-2 rataciti am vrut sa lucrez intr-un domeniu in care rezultatele sunt mult mai vizibile. "Vanzari servicii!", mi-am zis... La scris nu puteam renunta. Scrisul face parte din viata mea. Am reusit sa valorizez si antrenamentul din ultimii sase ani coordonand inclusiv activitatea de PR.
Dupa un an de la aceasta schimbare am constatat ca activitatea de PR poate sa fie la fel de masurabila si de importanta precum cea de vanzari. Ba mai mult decat atat, desi "PR-ul nu aduce bani", o replica foarte des intalnita in unele companii, in cazul organizatiei in care mi-am desfasurat activitatea si cu care voi colabora si in viitorul apropiat, PR-ul a fost o vedeta!
Am simtit nevoia sa amintesc cateva informatii despre trecutul meu si alegerea de a ramane un om de comunicare, care se simte in largul sau printre jurnalisti insa avand rolul de facilitator intre acestia si companii, oameni interesanti sau informatii. I do believe in word of mouth! Experienta si modul in care am reusit sa leg parteneriate si relatii de lunga durata mi-au demonstrat adevarul din spatele word of mouth. Tocmai de aceea va avea rolul de ingredient special in proiectele de comunicare pe care le voi dezvolta.
Acest blog este un butic de unde imi voi desfasura activitatea si de asemenea imi doresc sa fie o sursa de informatie si un loc in care sa punem la bataie idei si intamplari, concepte si proiecte.
Pe curand,
Miruna
Dupa o experienta de peste sase ani in presa scrisa, perioada in care am scris despre arta, cultura si mass media pentru un cotidian, people management si in general cam despre tot ce face sa se invarta rotitele mecanismului numit multinationala, ultimii trei ani fiind dedicati managementului resurselor umane, intr-o zi am luat decizia de a parasi presa romaneasca.
Multi colaboratori si prieteni nu au inteles decizia mea. Proaspat numita Jurnalistul de HR al anului, coordonam o revista dedicata HR Managerilor, organizam evenimente pentru comunitatea de HR si totusi... Am simtit nevoia sa ma aflu in zona mai concreta, mai masurabila. Dupa ani de zile in care am avut senzatia ca ma citesc colegii de redactie, mama, cativa prieteni si poate 1-2 rataciti am vrut sa lucrez intr-un domeniu in care rezultatele sunt mult mai vizibile. "Vanzari servicii!", mi-am zis... La scris nu puteam renunta. Scrisul face parte din viata mea. Am reusit sa valorizez si antrenamentul din ultimii sase ani coordonand inclusiv activitatea de PR.
Dupa un an de la aceasta schimbare am constatat ca activitatea de PR poate sa fie la fel de masurabila si de importanta precum cea de vanzari. Ba mai mult decat atat, desi "PR-ul nu aduce bani", o replica foarte des intalnita in unele companii, in cazul organizatiei in care mi-am desfasurat activitatea si cu care voi colabora si in viitorul apropiat, PR-ul a fost o vedeta!
Am simtit nevoia sa amintesc cateva informatii despre trecutul meu si alegerea de a ramane un om de comunicare, care se simte in largul sau printre jurnalisti insa avand rolul de facilitator intre acestia si companii, oameni interesanti sau informatii. I do believe in word of mouth! Experienta si modul in care am reusit sa leg parteneriate si relatii de lunga durata mi-au demonstrat adevarul din spatele word of mouth. Tocmai de aceea va avea rolul de ingredient special in proiectele de comunicare pe care le voi dezvolta.
Acest blog este un butic de unde imi voi desfasura activitatea si de asemenea imi doresc sa fie o sursa de informatie si un loc in care sa punem la bataie idei si intamplari, concepte si proiecte.
Pe curand,
Miruna
Comentarii